Şi o nouă cronică (după părerea mea - subiectivă, desigur - cea mai aplicată de pînă acum):

Octavian Soviany - Ianuş nu mai dansează (Tribuna, nr. 127)

Ultimul meu volum de versuri - “Ştrumfii afară din fabrică” - a cîştigat deja două premii literare importante: Premiul revistei Cuvântul pentru poezie pe anul 2007 - link - şi premiul revistei Tiuk pentru poezie pe 2007 - link.
Deşi criticii au cam strîmbat din nas la apariţia lui şi au format un fel de coaliţie de adeziune pentru “Ianuş cel vechi”, se pare că mulţi cititori şi autori congeneri apreciază acest volum al meu. Le mulţumesc.

Venise noaptea, erau deja aici
fetiţa cu chibrituri şi omul-paianjen

Nimeni nu vînduse nimic -
în oameni era frig
iar roţile maşinilor străine
împroşcau disperare

oamenii străini împroşcau disperare

La ultimul etaj al turnului meu
testam ultimul efect de psihoză
pe care-l aveam în dotare

cu disperarea unui soldat abandonat
dincolo de linia frontului

în oameni era frig, un frig cumplit -
nu mai era loc pentru remuşcare

fetiţa cu chibrituri nu mai avea cum
să ajungă la mare…

lumea era o hîrtie
mîzgîlită cu 0 şi X

În buncărul din creierul meu
se turna Matrix

Mihai Vakulovski mi-a trimis o leapşă internautică: trebuie să iau cartea care e cel mai aproape de mine în clipa asta şi să dau un citat din pagina 123 a ei.
Cel mai aproape de mine - chiar lîngă cotul meu - îs volumele de poezie “eu spun dragoste”, semnat de Andrei Gamarţ şi “Căpşune în inima mea”, semnat de hose pablo. Niciunul dintre ele nu are 123 de pagini. Altfel, am lucruri mai importante de făcut: http://staredeurgenta.marte.ro aşa că zic STOP JOC.

http://staredeurgenta.marte.ro

La Chişinău a fost lansată o nouă revistă literară - “Stare de urgenţă” - fondată de Dumitru Crudu şi de mine.
Lansarea a fost un succes. Revin după Crăciun cu imagini.

Ca în copilărie -
neiubit de mai nimeni o să încep să sper

că zilele grele ale copilăriei se vor întoarce şi mă vor salva

că o să moară prostia

că o să am ce vreau fără să renunţ la altceva.

Bărbatul e produsul femeii
Care e produsul bărbatului
& toată viaţa se leagă într-un nod de gînduri
supurînd în memorie

Pe strada asta am mai fost cîndva
În locul ăsta am căutat cîndva un apartament
şi toate vorbele astea
le-am auzit încă o dată

Înăuntrul meu e femeia mea
care e produsul gîndurilor mele
înăuntrul ei

Oraşul meu se cheamă acum Chişinău

Pe străzile Bucureştiului
îl hipnotizez pe Voronin

Centru mesaje:
+393205952111

Expediat:
24-nov-2007
10.40.32

Incearca sa fii mai comunicativ.Sa ai mai multa
incredere in tine.N
u uita de Dumnezeu.Pe mine
m a ajutat mult
cand l am cautat cu
adevarat.

Cînd am fost a doua oară în Chişinău
nimic nu se lega - venisem
cu creierul tropăit de o armată de birocraţi
cu becurile ministerelor şi semnalele lor morse
cu mine, cu tine şi cu el şi cu ea
vorbind încrucişat deasupra mesei reci din Guguţă
ca la Bucureşti - două de-un leu
pînă ţi se înroşeşte creierul - deşi aici
nu vorbea nimeni

Cînd am fost a doua oară în Chişinău
frunzele cădeau ca nişte bani uscaţi
un copil alerga printre porumbeii teleghidaţi
iar palatul PCM-ului se înfipsese în ceaţă
ca o stîncă zgrumţuroasă în valurile furtunii

(În ceaţă şi prin ceaţă în creierele corabiei -
aşa i-a răsplătit Agavost pe creştinii lui)

Cînd am fost a doua oară la Chişinău
în jurul meu s-au învîrtit multe ciori
şi multe maşini negre -
cineva mi-a bătut cu pumnii în uşă
iar oamenii de la gaz
păreau veniţi mai degrabă
să spargă conducta
(- deşi aici se poate să mă înşel)
iar noaptea găseam toate luminile aprinse

Dumitru Crudu era decis să repare toată istoria Basarabiei
înotînd imaginar în camera lui din Sculeni
şi să mă ajute să scap de urmărire
Eu am prins de guler sosia lui Lenin
şi am întrebat-o ce caută în oraşul meu
fără să ştie româna
Baştovoi coborîse din ceruri într-un Jeep miraculos
şi ne-a scos pe toţi la plimbare
Andrei Gamarţ cînta mitraliat la chitară
Peste drum de blocul în care Petru Negură
îşi serba doctoratul “sorbonic”
mai mulţi băieţi trăgeau fioros de fiare
Human Zone era speriat şi trist
şi îşi ţinea greu echilibrul pe stradă
Vadim învîrtea priviri îngrozite în jur…
Numai Pavel Păduraru era plecat
undeva în Transnistria
unde predica doctrina ascunsă a Timpului

Oamenii mîncau alergînd
parcă aveau mitraliera în ceafă
iar noaptea se ascundeau sub pămînt

Chişinău era un bloc de gheaţă
în care aşteptau ziua de mîine mai mulţi meliţeni

Am o pălărie în care îşi pun gîndurile
toţi prietenii mei de pe pămînt

În ea ar putea să încapă tot universul,
dacă gîndurile lor ar fi atît de puternice,
dacă dragostea lor ar fi atît de mare

Am o pălărie în care sînt toate dorinţele lor
şi îşi aşteaptă, foarte cuminţi, rîndul,

E greu să le descîlcesc - în ea
se vorbesc toate limbile de pe pămînt

sînt acolo şi şerpi, gîndaci, lighioane
ascunse în păpuşi şi bomboane de zahăr

De multe ori stau pe balconul meu încercînd să le uit,
şi mă risipesc cu încetul în lucruri.

un text în lucru pe care l-am citit la deschiderea lecturii mele la Uniunea Scriitorilor din Basarabia.
ca să îl termin trebuie să mă mai duc o dată acolo

I. Singură ce mai faci?

Eşti o cenuşăreasă inversă a Europei -
o fată săracă îmbrăcată foarte frumos,
o întrebare pusă civilizaţiei de către natură…

Acum auzi gîndurile mele care conduc lumea
de peste drum de Teatrul Rusesc.

II. Aşadar

Aş vrea ca toţi prietenii mei adevăraţi din Chişinău
să îmi rezerve un loc pe terasa Cardinalis
de unde să mă uit încontinuu
la frumuseţile oraşului
care or să defileze lent prin faţa mea

şi un loc de noapte pe terasa Admiral
în vîrtejul de senzualitate al chelneriţelor
cu care încerc să fac dragoste prin telepatie

şi un loc de noapte în Oftobuz
cît mai aproape de ţeava din perete.

III. Şotron I

Înăuntrul celui mai mic punct sînt zece puncte
cel mai mic dintre ele se taie în zece
înauntrul celui mai mic punct
se fac alte zece - şi tot aşa…

iar la sfîrşitul tunelului - în
cel mai mic punct imposibil
stă ghemuit călugărul Baştovoi, preşedintele Basarabiei,
care se roagă pentru noi.

IV. Şotron II

Cel mai mare cub din cerul Basarabiei
se înmulţeşte cu 10
şi tot aşa
şi la capătul tunelului imposibil
în cel mai mare cub din cerul Basarabiei
stă ghemuit călugărul Baştovoi
care se roagă pentru noi

V.

În turnul de piatră e păpuşa dementă
care dirijează circulaţia
şi îşi mişcă securiştii pe străzi
cum îmi mişc eu degetele alcoolice pe masă
iar securitatea îşi răsuceşte mustaţa…

Asta nu-mi place, Basarabia, -
securitatea, păpuşa dementă şi bătrîneii dresaţi de KGB,…
păpuşa dementă şi marionetele ei
care vorbesc limba goti
în care sînt scrise doar poemele leniniste
ale lui Grigore Vieru.

VI.

Înăuntrul catedralei Agavost
e fosta şcoală de dansuri
în care e o întreagă fabrică de mobilă părăsită
în care doarme cu capul pe masă un KGB-ist
cu gîndurile înnodate de îngeri

Lîngă catedrală sînt porumbeii lui Ştefan Baştovoi
care mă înfăşoară pe mine.

VII

Am în Basarabia:

> o armată de fluturi trimisă de poetul Dimitrie Crudu
> pelimenii de la poetul Andrei Gamarţ
> o direcţie pe care sînt dus de Pavel Păduraru
> şi o idee la care încerc să particip:

o oglindă în care se vede un viitor

e un proiect sinistru al Armatei Americane
ascuns sub hîrţoagele unor cercetări ştiinţifice ipocrit-benigne.

HAARP vrea să încălzească ionosfera
ca să schimbe clima cînd şi unde vrea.

HAARP lucrează şi e deja acuzat
că pîrjoleşte fosta planetă albastră

şi că ar avea ceva legături
cu dispariţia misterioasă a albinelor.

Chestia stă cam aşa - HAARP şi chinezii şi-au înfipt ghearele în climă
şi clima s-a dat peste cap.

HAARP şi chinezii şi nenorociţii de şoferi americani.

Şi nenorociţii de tăietori de lemne.

HAARP e în fiecare.

Într-un interviu acordat unui ziar de sport
fostul fotbalist Jerry Gane,
idol în iarba mai multor stadioane,
se plîngea că nu a primit aprobări
pentru un depozit de deşeuri toxice
care l-ar fi umplut de bani de la UE…

Pe Jerry Gane nu l-a ajutat nimeni.
Pînă acum.

Nou:

Andrei MOCUŢA - Arca: “să vorbim pe mail” – în vremea noastrã, îţi vine să crezi?*

Cele ştiute -

În ordinea alfabetică a autorilor (cu aproximaţie ):

Cosmin Ciotloş - România literară nr 8, 2007: Controlul tehnic al calităţii

Al. Cistelecan - Cuvântul: Anarhistul domesticit (fragment)

Daniel Cristea-Enache - România literară: Ştrumful-şef

Nichita Danilov - Ziarul de Iaşi 08/03/2007: Marius Ianuş & ştrumfii săi
Preluat de Adevărul: link

Adina Diniţoiu - Observator cultural: Feţele lui Ianus

Cosmin Dragomir - 15-19: Cel mai important poet, cea mai recenta carte

Gabriela GHEORGHIŞOR - Ramuri: „Onorat public, apreciază-mă. N-o să-ţi pară rău“ (fragment)

Horia Gîrbea - Săptămîna financiară: Poezia e pentru toţi

Mihai Iovănel - Gândul: Lirism elementar

Mihai Iovănel - Cultura: Ianus+Strumfii=?

Petre Flueraşu - Agonia: Marius Ianuş despre ştrumfi

Xenia Karo: - Mozaicul nr. 3-4, 2007 : Logoree şi cruzime. Un poet al lumii noi.

Andrei Terian - Cultura: Ianuş contra Ianuş

Mircea Ţuglea - Tomis: În aşteptarea lui Ianuş

Mihai Vakulovski -flux.md, sunete : Bărbatul la 30 de ani

Terorism de cititoare (Luciat): Omoara-ţi patronul
Preluat de Metropotam: link

Opinia unei blogăriţe: - nu mă atinge @ blogspot.com : ştrumfii afară din fabrică

Teodora Dumitru - Cultura: Ştrumfii să rămână. Ianuş afară!

Alte discuţii, semnalări etc.:

Despre cărţi - Ştrumfii afară din fabrică: link

Robert Bălan - Gândul: Piticeii afara din creier!
Andrei Crăciun - Evenimentul zilei online - Cele mai frumoase cuvinte despre Rapid
Preluat de: rapidisti.ro: link
Bianca Cernat - observatorcultural.ro/blog: Doar o impresie despre Ianuş şi Ştrumfi
Zile şi nopţi - Braşov: Ştrumfii
A mai apărut o semnalare a lui Teodor Dună - în Time out.

Recomandare:
Marius Ianuş - hyperliteratura: Cuvîntarea lui Ianuş cu privire la Ştrumfi

Şi o veste tristă, pe aglomerări spontane: antropolog bezemtic - fals necrolog pentru “mama ştrumfilor”

Mai sînt cîteva - le adun curînd.

Cezar mi-a vîndut iar un pont important pentru ce va fi mai departe hyperliteratura (o chestie pentru care ar fi trebuit să muncesc de să-mi sară capacele se poate face mult mai simplu).
Mersic .

Am zis să dau şi eu o ştire tare pe hyperliteratura .

Interviul pe care mi l-a luat Eugen Istodor, pentru numărul trecut din Dilema: link

link

În Dilema care a apărut azi (STRES. NERVI. FURIE.) e un interviu “criminal” - zice un cristian - pe care mi l-a luat Eugen Istodor.

link

Ca şi în cazul celorlalte cărţi ale mele - Ştrumfii afară din fabrică a intrat în lume încolţită de ura colegilor.
Nu vreau să-mi amintesc cronicile absurde la “Manifest Anarhist”, nici tăcerea de care a fost însoţit “Ursul din containăr”… Vreau doar să spun că sînt învăţat - băieţii care fac spume pe marginea cărţilor mele intenţionat nu îmi spun nimic, iar Ştrumfii afară din fabrică e o carte de care sînt mîndru. Mi-aş dori poate să găsesc într-o bună zi o cronică aplicată asupra ei, dar e timp destul pentru asta .
Marie-France Ionesco spunea cîndva că acceptarea imediată a unei cărţi de către critică e cel mai sigur semn că acea carte e cel mult mediocră - aka se înscrie foarte uşor în tradiţie, cunoscut, diagnosticabil.
Din fericire, eu unul n-am avut încă parte de asta .