De astăzi, 20 aprilie 2010, îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat pînă azi, cu excepția celor pe care le-am postat sau le voi posta pe blogul: http://yanush.wordpress.com .

Îmi cer iertare tuturor celor cărora versurile mele de pînă acum le-au fost prilej de sminteală și iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise și spuse pe alți oameni asupra mea.

Nu voi continua povestea hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o poveste necreștină.

Și așa a spus Domnul nostru Iisus Hristos: “Cine nu este cu Mine este împotriva mea. Și cine nu adună cu Mine, risipește.”

Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei.

Îi avertizez pe toți cei care au trecut prin cenaclurile mele sau care m-au citit că, în afară de sinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad.

Îi chem pe toți pe drumul către Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei și să-și salveze sufletele.

(Sinceritatea a fost bună că duce la Adevăr… M-ai ferit, Doamne, de cele mai multe ori, să scriu versuri mincinoase, cu lucruri care nu sînt, cu întortocheri sataniste visului, gîndului și vorbei.)

Vineri, 23 aprilie, hyperliteratura va fi ștearsă de pe ecranele voastre. Vă rog să vă luați tot ce vi se pare că aveți pe ea important pînă atunci. Și să vă gîndiți cu luare aminte la cele spuse de mine.

x (o listă de discuţii cu mine)
7aug
2009

Ar trebui să fac
o listă de discuţii
pe care să discut
numai cu mine

Ar trebui
să-mi crăp capul
ca să nu mai gîndesc.

In: poezie Tags: Marius Ianuş
17 Responses to x (o listă de discuţii cu mine)

Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:22 pm

De ce să trec prin asta, Doamne?
Ieri eram plin de lumină
şi îţi stăteam ca un copil
cu capul pe genunchi.

Azi stau singur ca o ţigară
uitată fumegînd într-o bucătărie.

Andrei Ruse
August 7th, 2009 at 11:28 pm
Binele şi răul se nasc împreună, amestecate… chiar tu ai pus motto-ul asta pt. azi. we have ups and downs.
ps. uite ca incepe sa ia viata directorul de feed-uri, un zambet pentru asta.

Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:29 pm

Cum o să reuşesc
să trec
prin viaţa asta?

Toată lumea ştie mai bine decît mine
absolut tot.

Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:31 pm
(Era dinainte, Andrei, am venit cu el de la bucătărie. O “pură coincidenţă”.)

Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:13 am

(Alaltă)ieri un copil,
azi o bătrînă mitralieră hodorogită
sau viceversa (are vreo importanţă?)
unde e adevărul meu?
___________________
Ce-o să mă fac
cînd o să fiu mare?
Nu mi-a plăcut nicuna
din ocupaţiile oamenilor.
N-am înţeles nimic.
___________________
Am trecut printr-o gaură neagră
în care am crezut că le ştiu pe toate
dar nu că am nevoie de Tine
Am nevoie de Tine în viaţa mea!
___________________
Poţi să aduci
toţi îngerii Tăi
pe pămînt?
___________________
Lumea să fie
ceva nedureros şi moale.
___________________
Un accelerator de particule de iubire!
___________________
Un trip infinit!!
___________________
Un aparat de vise frumoase
de care să-ţi lipeşti ochii
şi să adormi!
___________________
Un fermoar
în zidul de culori
din faţa noastră!

Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:18 am
(Ce viaţă, Andrei! Eu scriu poezii şi tu munceşti pentru site. Aşa ceva e inimaginabil…)

Andrei Ruse
August 8th, 2009 at 12:18 am
(iti jur ca vom trai clipa cand va fi si invers…)

Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:19 am
(Nu!!! Nu-mi face asta!!! Te rog să te duci să te culci!!!)

Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 6:31 pm

Un agent secret al lui Dumnezeu:

Bătrînul care a insistat să merg pe alt drum
şi nu l-am ascultat.
M-am învîrtit de două ori în Voluntari
dar mîna Domnului m-a aşezat exact ca în parcare.

Omul desculţ care mi s-a uitat în ochi
şi privirea lui
mi-a pornit maşina.

Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 12:19 am
___________________
Diavolul scorneşte minciuna.

Nu o aşteaptă nicio judecată. Ea deja a ales Iadul.

Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 1:23 am
___________________
Caut de cîteva luni pe mobile.de
o maşină cu care să pot fugi altundeva…
în altă ţară, în altă viaţă

M-ar ajuta dacă mulţi dintre oamenii pe care i-am cunoscut
s-ar transforma în desene animate
sau altceva care mai poate fi privit în faţă

Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 12:54 pm

O criză de fericire provocată

Am avut un trip lung, un trip infernal frumos
care mi-a fost frică să nu se mai termine
Ajunsesem la capătul capătului lumii
la baza tuturor înţelesurilor
Ceva mă atrăgea într-acolo
însă jumate din mine se opunea

Sînt un pacient şi totul e bine.
Nu înţeleg eu.

Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 11:44 pm
____________
Voi vă auziţi gîndurile?
(Nu în urechi, vreau să zic… În cap. Le formulaţi acolo? Nu e ca şi cum ai capta ceva de undeva şi ai încerca să traduci chestia aia? Ca şi cum ai auzi ceva? Serios…)

Marius Ianuş
August 10th, 2009 at 4:05 pm

Femeile sîn(t) îngeri!

(Pentru cei care nu mai înţeleg nimic: e o ciornă, fac eu ordine cîndva în ea…)

Marius Ianuş
August 16th, 2009 at 2:27 pm
“Daţi totul la o parte ca să văd!” – Eugen Cioclea.

Marius Ianuş
August 19th, 2009 at 11:29 pm

DUMNEZEULE MARE!!!!!!!!!

Tu îmi arăţi întotdeauna ce să fac
iar eu nu te ascult niciodată
Toţi oamenii mi-au spus ce e bine -
şi chiar au avut dreptate -
şi eu nu i-am ascultat niciodată…

Fă-o să alunece pe pelicula vieţii mele ca un fulg de nea.

Marius Ianuş
August 26th, 2009 at 11:58 pm

o listă de discuţii cu mine XI

ACUMA ÎNŢELEG

Mă pun în genunchi în faţa Ta, Dumnezeule Viu !

Gîndurile mele au fost gîndurile furnicii !

Am urît pentru că nu înţelegeam!

Doamne, azi sînt un om care ştie să deosebească Energiile -
şi mă foloseşti la asta, ştiu…

Am trecut pe lîngă Universitate şi AM ÎNŢELES !
Pe tot trotuarul din faţa ei E MOARTE !
Din ea duhneşte a diavol !

Iar în Litere e demonul
înfăşurat în energiile mele năucitoare -
l-am bîntuit zdravăn, mă ia cu ameţeală cînd trec…

Eu stăteam pe terase, la Argentin şi la Trei Mese
şi credeam că îmi beau minţile cu necăjiţii,
iar Tu mă ţineai ascuns lîngă biserici…

Şi asta e doar o parte din Adevăr…

Acum înţeleg de ce m-ai lăsat doar pe mîna lui Mircea
şi tot ce a urmat…

Mintea mea sărmană nu te poate cuprinde, Dumnezeule Mare !

Puterea Ta e înspăimîntătoare !

Gîndurile Tale sînt Infinite !

Un miliard de miliarde de oameni
cu un miliard de miliarde de calculatoare
cu un miliard de miliarde de yottabiţi
sînt un muşuroi de furnici
care cară grăunţe uscate în praful dintre picioarele Tale!

Tu eşti Sufletul Luminii !

Tu eşti Nemărginit !

Şi asta nu te împiedică să fii lîngă fiecare !

Ce prost am fost, Doamne !

Toate versurile mele nu valorează
nici cît o tresărire a celui mai mic gînd al tău.
Şi sînt în acelaşi timp atît de importante !
Mintea mea nu înţelege, dar sufletul – DA !

Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să capăt Diploma Satanei
şi m-ai pus între absolvenţii Universităţii Tale Cereşti -
Eminescu, Nichita Stănescu, Dimov, Cristi Popescu…
mi-e greu şi să le scriu numele… toată LUMEA BUNĂ…
şi mi-ai dat apartamentul lui Monciu-Sudinski ca să-mi arăţi
că sînt dintre EI…

Da, gândurile mele sînt umbra furnicii
pe lîngă Gîndurile Tale !

Poezia mea nu valorează nimic
pe lîngă Poezia Ta, înaltă, ameţitoare.

Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să scriu curat
şi să nu zăpăcesc minţile oamenilor cu drăcovenii…

Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lîngă Poezia Ta, limpede şi ameţitoare !

Trebuia doar să încerc să înţeleg Sistemul Tău!

E SCRIS!

Sper ca măcar exemplul meu
să le fie de folos oamenilor…

Acuma ÎNŢELEG -
ar trebui să le mulţumesc
lui Lefter şi altora ca el
care trăgeau sfori ca oamenii
să nu mă mai publice / dea pe post / (re)cunoască -
ar fi trebuit SĂ-I IUBESC pe toţi aceşti oameni
care m-au ţinut departe de demon
fără să o ştie… (Dar chiar nu au ştiut?)

DUMNEZEULE MARE !!!
Nici eu n-am ştiut să-ţi mulţumesc niciodată
pentru toată Iubirea Asta Uriaşă !

Mi le-ai răbdat pe toate şi ai rămas lîngă mine !…

E IMPOSIBIL !!!

Cum ai putut să mă iubeşti ATÎT ???

Eu nu am meritat… poate doar în liceu – la crucea de lumînări
sau în piesa aia pe care o mai ştie doar George Gorcea,
dar asta a fost demult…

Eu, în locul Tău, aş fi dat cu mine de pămînt de o sută de ori
şi de o mie de ori – în fiecare zi dată mie de Tine…
Am fost rău, m-am mîniat şi am urît…
Nu am înţeles nimic din ce faci Tu pe lumea asta…

Dar dacă mai am o şansă, dă-mi-o.
Dacă mă mai poţi iubi, iubeşte-mă.
Iubeşte-mă ca pe un pui de animal bezmetic
care îşi freacă ţeasta de glezna ta
fără să poată înţelege tot ce faci.
Dacă mai poţi să-mi mîngîi mintea, fă-o.
Sînt copilul Tău. M-ai iubit întotdeauna.
Iartă-mă.

o listă de discuţii cu mine Intermezzo

O discuţie cu un tînăr poet

buzuion: dle. ianus, as vrea sa va intreb ceva, daca se poate…
celbuncelrau: va ascult
buzuion: in legatura cu poezia, cum credeti, ea se naste sau se construieste?
celbuncelrau: poezia e un joc, ca mai tot ce cuprinde viata asta. ce e dincolo de jocul asta conteaza cu adevarat.
buzuion: aha
buzuion: dar ideea este sa tii un anumit control asupra jocului, sau sa te lasi purtat de regulile lui
celbuncelrau: si aceasta intrebare presupune un joc. reguli si joc sint cuvinte. limbajul = un joc. ratiunea = un joc.
buzuion: hm, interesant. adica, intr-un joc exista mereu atitudinea celui inocent
buzuion: si, orice ai face, realizezi de dragul faptului…
celbuncelrau: dincolo de jocurile astea e altceva – o realitate cu mult mai puternica
celbuncelrau: o fiinta cu mult mai puternica
celbuncelrau: Dumnezeu
buzuion: dar, Dumnezeu intervine in acest joc?
buzuion: si cum o face?
celbuncelrau: in permanenta
celbuncelrau: o sa intelegi cindva
celbuncelrau: citi ani ai?
buzuion: degraba 19
celbuncelrau: o sa intelegi pe la 30
celbuncelrau: pina atunci fa ce te taie capul
celbuncelrau: dar fereste-te sa faci rau
celbuncelrau: raul se intoarce asupra ta
celbuncelrau: asta nu inseamna sa nu fi drept si sa te afunzi in minciuna odata cu ceilalti
buzuion: dar ce e raul?
buzuion: ce este un act rau?
celbuncelrau: ceva ce face rau altuia (mai ales daca o face in mod nemeritat) – e foarte simplu
buzuion: inteleg…
buzuion: cum credeti, natura umana este rea sau buna?
buzuion: sau este nimic, noi doar decidem pe parcursul vietii?
celbuncelrau: lumea e un amestec de bine si rau, iar rostul ei e tocmai asta: un creuzet in care sa se desparta binele de rau
buzuion: hm, este posibil de a vedea dincolo de bine si de rau?
celbuncelrau: nu exista “dincolo de bine si de rau” dupa parerea mea – exista doar bine si rau. dincolo de viata asta e fie bine, fie rau, in functie de ce alege fiecare in ea
buzuion: adica dincolo de viata este ce alege fiecare, suma alegerilor in viata, a viselor, a ceea ce a dorit fiecare, fie bine, fie rau, exact?
celbuncelrau: nu, dar are legatura cu ce spui tu. cred ca situatia exacta e prezentata in Noul Testament. dar si in alte religii revelate.
celbuncelrau: cine alege raul nu va scapa de el curind, cine alege binele va avea parte de el
celbuncelrau: binele suprem = Creatorul
celbuncelrau: raul suprem = Diavolul
celbuncelrau: cred asta
buzuion: hm, uite aici am o dilema
buzuion: una nerezolvabila
buzuion: adica, care este originea raului?
celbuncelrau: nu putem intelege asta
celbuncelrau: dupa parerea mea, e vorba de pacatul original
celbuncelrau: omul a fost ispitit de Diavol
celbuncelrau: dar, nu inteleg ce s-a stricat
celbuncelrau: ceva din mintea noastra
celbuncelrau: Noi NU VEDEM lumea
celbuncelrau: ratiunea noastra e neputincioasa in fata infinitului
celbuncelrau: in capul nostru e o piedica
celbuncelrau: noi putem doar sa construim o alta lume, un joc imperfect
celbuncelrau: imperfect pentru ca se rezuma doar la materie
celbuncelrau: de fapt, rostul nostru pe lumea asta nu e sa cream aceasta lume paralela – ci sa ne imbunam
buzuion: hm, stiti, teoria mea despre religie porneste de la latinescul ”religio” care inseamna a re-lega, a re-conecta, a re-aduce impreuna.
buzuion: adica, orice religie incearca sa readuca impreuna pe om si pe Dumnezeu
celbuncelrau: e un cuvint potrivit, atunci
buzuion: hm, posibil, a pune cap la cap lucrurile care ni se intimpla, pe care le facem pentru a vedea un sens in ele.
buzuion: dar vedeti, aceasta simtire, traire a contopirii, a impreunari o avem doar pt. citeva momente
buzuion: uneori mi se pare ca doar citeva momente, decisive sau perfecte ar puta da un sens cu totul nou si puternic existentei noastre
celbuncelrau: cred ca trebuie sa tot exersam de-a lungul vietii
celbuncelrau: ca sa putem la sfirsit sa o avem definitiv
celbuncelrau: cam asta e rostul vietii (sau ar trebui sa fie), da – ne antrenam pentru trecere
celbuncelrau: invatam sa renuntam la materie
celbuncelrau: la rau, deci
celbuncelrau: ca sa trecem de partea binelui – a sufletului
buzuion: credeti ca materia e ceva rau?
celbuncelrau: da
celbuncelrau: sau, poate, rau in contextul in care noi nu o putem intelege stapini cum trebuie. desi si materia, in felul in care o cunoastem noi, are legatura cu greseala de la inceput – vezi alungarea din Rai
buzuion: daca materia e ceva rau, atunci de ce a creat-o Dumnezeu?
celbuncelrau: fii atent
celbuncelrau: Dumnezeu a facut un creuzet
celbuncelrau: in care spiritele sa evolueze
celbuncelrau: sa se imbuneze
celbuncelrau: nu doar cel al omului
celbuncelrau: omul avea un alt rol aici
celbuncelrau: cel de reprezentat al lui Dumnezeu
celbuncelrau: dar la un momentat dat a intervenit Diavolul si a stricat omul
celbuncelrau: omul a devenit un fel de animal care trebuie si el imbunat
celbuncelrau: ce zici de teoria asta?
celbuncelrau: Intrebarea ciudata e ce e cu Diavolul / Raul – de unde a aparut el? Cred ca era necesar in procesul de imbunare al acestor fiinte create de Dumnezeu. Dar cred ca a devenit atit de puternic in urma stricarii omului incit nu-i mai pasa de Dumnezeu, intelegi?
buzuion: hm, vedeti, iata dilema: Dumnezeu nu a putut crea raul, fiindca El este originea Binelui, altfel, Diavolul nu ar fi fost rau. dar nici nu putea exista ca o forta, aparte, altfel Dumnezeu nu ar fi autotputernic, nu ar fi originea tuturor fiintarilor, cauza prima…
celbuncelrau: Pacatul original nu are legatura cu sexul – Dumnezeu a creat omul dual, deci pentru a fi impreuna. Are legatura cu perceptia asupra lumii. Noi percepem lumea acum cu instrumentul Diavolului – ratiunea, cred. Pe cind ar fi trebuit sa avem un alt fel de a o percepe, mult mai completa, mult mai puternica, dumnezeiasca.
celbuncelrau: Asta cu creerea Raului e o mare problema. Probabil ca Dumnezeu avea nevoie de suflete bune, iar sufletele nu se pot imbuna decit prin suferinta. Sau poate e adevarata povestea cu ingerul cazut pe care Dumnezeu e prea bun ca sa il distruga, asa ca il lasa la nesfirsit, doar-doar s-o imbuna…
celbuncelrau: Nu avem noi cum sa intelegem
celbuncelrau: Noi nu intelegem nici macar cum se poate ca Universul sa fie infinit sau cum de il percepem asa desi ratiunea ne spune ca nu e posibil asa ceva.
celbuncelrau: Cred ca trebuie sa ne vedem de treaba noastra – de vietuire si imbunare.
celbuncelrau: Cred ca Diavolul ne impinge sa vrem sa stim tot. Noi sintem creati – avem un Creator. sintem ca niste copii mici carora nu li se da totul, pentru ca nu pot sa inteleaga totul.
celbuncelrau: Sau… sa perceapa totul.
buzuion: eu as spune ca din contra, nu se poate de conceput ca universul e ceva finit. daca este o limita, ar trebui sa existe ceva dincolo de ea. de fapt si dvs formulati acest argument pe undeva
celbuncelrau: E acelasi lucru. Absolut acelasi.
celbuncelrau: In fine, uite o sa public conversatia asta a noastra ca un comentariu la poemul meu “o lista de discutii cu mine”. Poate ne lamureste cineva, desi nu de asta avem nevoie. Il public de fapt gindindu-ma poate se mai imbuneaza cineva
celbuncelrau: Ai grija de tine.
buzuion: ok,
buzuion: dar in concluzie as vrea sa mai spun ceva
celbuncelrau: da, spune
buzuion: am vrut sa spun in final
celbuncelrau: spune ce ai vrut sa spui
buzuion: mmm, conceptia mea despre lume se interfereaza cu textele lui spinoza si cele taoiste si poate crestinismul
buzuion: lumea este asa cum este
buzuion: totul este asa cum este, totul este ceva viu, un intreg
celbuncelrau: taoismul m-a incintat si pe mine, e foarte interesant
buzuion: este Totul, sau Dumnezeu
celbuncelrau: mda, e si totul, e si separat
buzuion: iar noi, facem parte din lume, deci din acest Tot
celbuncelrau: diferit, individualizat
celbuncelrau: dar cam batem cimpii
celbuncelrau: astea sint chestii aiurea, jocuri – noi avem nevoie de solutii, iar religiile ne ofera solutii
celbuncelrau: pentru noi a fost facut crestinismul
celbuncelrau: si chiar Fiul lui Dumnezeu a venit sa ni-l explice, pe intelesul nostru
buzuion: dar eu cred ca pentru a ajunge la iluminare puternic, e necesara o indoiala puternica
celbuncelrau: de ce crezi asta?
celbuncelrau: eu nu cred asa ceva
buzuion: nu cred ca poti ajunge la adevar, nu in mod necesar rational, fara sa deconstruiesti tot ce stii
buzuion: eu, in modul asta L-am descoperit, cu adevarat pe Dumnezeu
celbuncelrau: ne bagam in discutii prea complicate
celbuncelrau: tot ce stii nu vei deconstrui niciodata
celbuncelrau: te las
celbuncelrau: o noapte buna
buzuion: mi-a facut placere

o listă de discuţii cu mine XII

ACUMA ÎNŢELEG

Aloha, Alah

Acum poate că am înţeles în sfîrşit Măreţia Ta
şi cît de uluitoare sînt gîndurile tale fără început şi sfîrşit
şi cum e Jocul Ăsta făcut pentru noi - materia se încheagă în ce putem noi înţelege -
şi poate fi frumos dacă Te acceptăm în el, dacă ne vorbim,
dacă spunem tot

Boala noastră e ceva din noi care ne împiedică să fim împreună, în jurul Tău,
să ne legăm gîndurile cap la cap şi să ne apărăm şi să ne iubim unii pe alţii -
înţeleg asta, Alah, înţeleg de ce l-ai trimis pe Fiul Tău Yeshu’a,
şi de ce ar trebui să traducem exact cuvintele pe care le-a spus El…
îmi vine în minte poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte…

Ai milă de mine, Alah, am greşit de nenumărate ori, am
păcate îngrozitoare, dar aştept Mila Ta ca pe un porumbel scăpărînd.
Ca înţelesul a tot ce aş putea înţelege în viaţa asta
care poate fi simplu ca fîlfîitul unei aripi de muscă
şi întortocheat ca o sută de mii de calculatoare procesînd ecuaţii de gradul III
Şi o să izbucnească în mine ca o lumină infinită
cînd o să înving animalul acesta hămesit care sînt.

___________

Notă (”poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte”):

[caption id=”attachment_4199″ align=”aligncenter” width=”725″ caption=”Marius Ianus - Stu(f)f”][/caption]

Dumnezeule Mare,

nu îi lăsa pe aceşti ticăloşi să mai poată respira aerul,
fă-i să se înece în fiecare clipă, să horcăie ca nişte tuberculoşi
prin locul pe unde şi-au împroşcat minciunile.

Nu îi lăsa să mai aibă parte de viaţă, pe ei, pe cei care se leagă de ei şi neamul lor, în vecii vecilor, pînă ce datoria pe care o au la mine nu va fi plătită întrutotul, pînă nu îmi vor înapoia tot ce mi-au furat
şi nu îmi vor răscumpăra tot ce am suferit.
Pentru că eu am ţinut întotdeauna semnul Tău şi credinţa în Tine.
Eu am fost însemnat şi ei nu au văzut.
Şi l-au chinuit pe Dumnezeu în mine.

Fă-i să se înece în propria lor ură.
Fă-i să nu mai poată lega două gînduri.
Şi fă ura lor neputincioasă în faţa mea.
Pentru că eu am fost însemnat şi am spus vorbele Domnului,
Am vrut să fac Binele şi am căutat Dreptatea,
iar ei nu au văzut şi nu au ascultat.

Funcţionarilor care mi-au pus beţe în roate şi m-au ţinut pe la uşi
Blesteamă-le neamul în vecii vecilor, pînă la sfîrşitul timpului
Să fie ţinuţi pe la uşi, înfometaţi, şi să li se fure tot ce ar trebui să primească.
Să nu aibă nimic şi să dîrdîie în frgi aşteptînd ceva ce nu va veni niciodată.

Celor care au rostit vorbe mincinoase despre mine, întoarce-le aceste vorbe asupra lor.
Îngroapă-i în minciună şi fă-i să devină minciună. Şi să fie minţiţi în fiecare ceas al vieţii lor pe acest pămînt, ei şi neamul lor în vecii vecilor.

Astfel îi leg prin acest blestem în faţa oamenilor
Pe toţi cei care au uneltit împotriva mea.
Pe toţi cei care mi-au furat ceva.
Pe toţi cei care m-au minţit cu ceva.

Aş vrea să îi iert, dar nu îi voi ierta
decît dacă tot răul făcut împotriva mea va fi îndreptat.

Nici tu - care nu ai citit
această poezie pînă la capăt.

Audio: http://hyperliteratura.reea.net/Marius Ianus - Manifest Anarhist.mp3

I Pe stradă

Am scris poemul ăsta cu propriul meu sînge pe stradă în 27 aprilie 1998, noaptea, în Piaţa Kogălniceanu, tocmai coborît din 85 după ce am condus-o pe Michelle care m-a părăsit.
Ajunsese să-mi pună întrebările mele cu ” de ce “-ul mai mare care nu te duc la nimic, “La motor”, după ce am adus-o de la un concurs de înot unde se fluiera, se zbiera de parcă erai înăuntrul sirenei unui tren.
Am scris pentru că n-a vrut să se culce la mine ca mai demult, urînd camera mea de cămin, vorbindu-mi despre apartamentul ei cu cinci camere şi părinţi diplomaţi.

Tot farmecul meu s-a terminat după ce i-am dat unui căţel biscuiţi pe stradă.

Am cerşit dragostea pe stradă.

Divaghez dar sînt încă liniştit, n-o să mă sinucid
decât după ce lumea se va distruge şi
moartea va fi.

M-am pişat pe stradă.

Cei care se masturbează sînt nişte flori
pe stradă.

Am plîns pe stradă.

Am văzut vrăjitoarele nopţii înfigîndu-şi sticle de cola
în fund pe stradă.

Am văzut soldaţi iubindu-se pe nori de tampoane
folosite pe stradă.

Am înnebunit pe stradă.

După ce am stat închis cîteva săptămîni
în garsoniera cu blănuri
am înnebunit.

Am vrut să fiu o stradă pe stradă.

Am vrut să am capul de piatră pe stradă.

După ce am văzut “Zidul” de o mie de ori,
toată cultura mea generală,
pe stradă.

Nu m-a interesat fiinţa ta,
pe stradă.

Am folosit prezervative pe stradă
şi am dormit pe stradă
şi am înţeles tot.

Ei vor să te mutileze pe stradă !
Chiar fac asta, chiar noi.

Ei pot să te oprească pe stradă !

Ei vor să te distrugă pe stradă !

Vor să te faca Ei
şi să discuţi politicacorect la televizor !

Ei spermează în gura ta cască
pe stradă.

Ei vor să pună ciment pe stradă !

Eu sînt Iisus Hristos şi ei vor
să mă aresteze pe stradă !

Ei au bani pe stradă şi aşteaptă
să le mai dai şi tu
pe stradă.

Ei intră în creierul tău în apartament
şi creierul tău e împroşcat pe stradă.

Ei te fac să cumperi coca-cola pe stradă !

Mă piş în cocacola pe stradă !

Ei aleargă pe stradă şi vor
să alergi ca ei !

Hristos era un om beat ?
Eu sînt beat !

Mi-am pierdut minţile, dar sînt liber
pe stradă.
Mi-am pierdut minţile, dar sînt beat !

Ei nu şi-au pus problema curcubeului pe stradă !
L-au folosit !

Ei n-au văzut strada pe stradă !

Capitalismul e o felaţie pe stradă !

Tu eşti mai bun decît ceilalţi, aşa că
fă bani !

Cînd o să terminaţi odată toată porcaria asta cu dragostea ?
Cînd o să vă iubiţi ?
Cînd o să se termine teatrul ?
Cînd vom face dragoste toţi ?
Pe stradă !

De ce nu i-aţi dat lui Allen Ginsberg
premiul Nobel pentru dragoste ?

Cînd o să-mi daţi un premiu pentru că vreau
să vă distrug ?
Cînd o să le daţi tot ce aveţi cerşetorilor ?
Cînd o să înnebuniţi ?
Sînteţi porci !
Cînd o să faceţi dragoste cu venele deschise
pe stradă ?!
Cînd o să vă rupeţi sexele pe stradă ?
Cînd o să plîngeţi, de ce nu plîngeţi toţi pe stradă ?!

Minţile mele nu sînt întregi stradă, pe stradă !
” Nu te-am iubit niciodată ” pe stradă !
” Între noi n-a fost nimic ” pe stradă !
Moartea jucînd şotron pe stradă !
Michelle sărind coarda unui curcubeu
pe stradă !
Violîndu-mă !

Am făcut dragoste numai cînd m-am prefăcut că-mi
deschid venele !
Pe stradă !

Acum venele mele deschise picură stins.

II România

Tu cine eşti ? Tu eşti o fată ? Există
oameni ? Ştiu că mă aştepţi !
Nici nu şti cine sînt !

Pentru patru sute de mii pe lună
fac întrebările la ProTv
şi tu le îndrugi cînd te uzi.

Tu eşti o fată ca o ţară
şi eu spermez în creierul tău

pentru 400.000, România.
Dragostea costa, România.

Ţii tu minte ce spunea Petru Ilieşu, România ?
nu ştia cine-mi eşti …

Simt că înnebunesc, România.
Încep să pierd controlul între lumea interiorităţii
şi exterior, România.

Aş fi fost un poet al interiorului
dacă aş fi avut ce mânca
România.

Mi-e foame, România.
De ce mi-e foame, România ?
Vreau să dorm pentru totdeauna , România !
Vreau să mor !

Eu te cultiv, România !
Eu bag informaţie în creierul tău prost
şi brutal !

Eu sînt fetiţă, România !
Eu ştiu totul, România !
Şi totul e violul unei bande de sodomişti.

Ţi se vedeau chiloţii, România,
pentru că tu te-ai pus în spate în troleibuz
unde se văd chiloţii.

Numai că nu-i aveai, România.

Degeaba ţi-ai pus ochelari şi erai “superaranjată”.
Nu vezi nimic, România !

M-am făcut că mă uit la cerul albastru
de la Eroilor din geamuri.

M-am prefăcut că nu mă interesezi, România,
Că nu ma interesează vânataia ta de pe gleznă.

Tu nici nu şti în ce raporturi o să fim
România.
O să-ţi spun să borăşti şi o să borăşti !

Eu sînt creierul tău beat, România
numai că tu gîndeşti cu picioarele.

Crezi că e bine să trăieşti, Proasto ?
Crezi ca sînt fericit că lucrez la Megavision
şi acolo se produc Marile Mele Viziuni -
linguri care izbesc pînă sparg farfurii ?

Sînt atent cu tine, România.
Îţi introduc penisul meu lung şi negru
în gură, România.
La sfîrşit o să ştii şi cîştigi.

Ai învăţat să faci bani ?
Mai poţi să răspunzi, România ?

Preşedinţii sînt nişte cretini, România,
guvernul e o adunătură de cretini.

Ei n-au dat niciodată bani unor cerşetori, România
putem să trăim cu apă şi rădăcini, România
putem să fugim în munţi,
România,
numai că tu nu vrei.

România !
Există oameni care înnebunesc
pentru banii tăi de jucarie.
Ce-ai făcut cu mama
o să-mi faci şi mie -
nici nu pot să mă uit în ochii tăi.

O să scriu un poem care
o să te distrugă, România.
Şi el o să fie tradus, România.
O să fiu singur şi o să fiu nebun şi
o să mă sinucid !

Dacă vine cineva să mă scoţi din mormînt, România.
Nu cred că există Dumnezeu, România,
însă în sticlele de coca-cola am spermat
ca să rămîn în burta ta, România,
copilul tău etern şi cretin, România.

Am greşit, recunosc, România -
sînt un om fără bani
pe care să-i ard.

Hristos a fost un om fără bani.
Eu sînt Hristos, România, şi mă sinucid.

Sper că eşti satisfacută, România.
Sper că vrei să faci nani, România.
Sper că ţi-ai băgat banii la cec, România.
Ţi-ai întemeiat deja
viitoarea familie, România ?
Nu cred că plîngi pentru mine.
Nu cred că ştii să plîngi, România.
Nu cred că sînt băiatul tău mic, România,
nu şti să plîngi

Lectură plăcută!

]]> http://blogme.reea.net/?feed=rss2&p=119 http://blogme.reea.net/?p=118 http://blogme.reea.net/?p=118#comments Mon, 11 Aug 2008 19:54:52 +0000 Marius Ianuş http://blogme.reea.net/?p=118 Am citit o tîmpenie scrisă de un om pe care îmi făcea plăcere să îl citesc… pentru că avea unele păreri interesante în domeniul politicii externe. Dar, în scandalul expoziţiei de la ICR a scris un text atît de prostesc (oare de ce toţi nespecialiştii simt nevoia să-şi dea cu părerea despre artă?) încît nu cred că îl voi mai citi vreodată. Persoana despre care vă vorbesc se numeşte Andrei Badin şi… m-a dezamăgit crunt.

Octavian Soviany - Ianuş nu mai dansează (Tribuna, nr. 127)

Nimeni nu vînduse nimic -
în oameni era frig
iar roţile maşinilor străine
împroşcau disperare

oamenii străini împroşcau disperare

La ultimul etaj al turnului meu
testam ultimul efect de psihoză
pe care-l aveam în dotare

cu disperarea unui soldat abandonat
dincolo de linia frontului

în oameni era frig, un frig cumplit -
nu mai era loc pentru remuşcare

fetiţa cu chibrituri nu mai avea cum
să ajungă la mare…

lumea era o hîrtie
mîzgîlită cu 0 şi X

În buncărul din creierul meu
se turna Matrix

La Chişinău a fost lansată o nouă revistă literară - “Stare de urgenţă” - fondată de Dumitru Crudu şi de mine.
Lansarea a fost un succes. Revin după Crăciun cu imagini.

că zilele grele ale copilăriei se vor întoarce şi mă vor salva

că o să moară prostia

că o să am ce vreau fără să renunţ la altceva.

Pe strada asta am mai fost cîndva
În locul ăsta am căutat cîndva un apartament
şi toate vorbele astea
le-am auzit încă o dată

Înăuntrul meu e femeia mea
care e produsul gîndurilor mele
înăuntrul ei

Oraşul meu se cheamă acum Chişinău

Pe străzile Bucureştiului
îl hipnotizez pe Voronin