O decizie importantă
(*) Fireşte că am exagerat în cele spuse mai jos. De fapt, în cele promise
.
Dar problema de fond - calomnia anonimă pe bloguri - rămîne.
Nu mi-au plăcut niciodată bîrfele, delaţiunile, minciunile aruncate în spatele oamenilor de la mare distanţă de ei.
Pe Internet am întîlnit formele astea “de exprimare” în cea mai josnică ipostază a lor: tot felul de derbedei aroganţi, ascunşi în spatele tastaturilor, împroşcînd cu balele subconştientului lor frustrat tot ce mişcă (şi are nume) în jur.
M-am înfruntat cu aceşti viteji calomniatori anonimi pe toate blogurile pe care am activat, începînd cu hyperliteratura.
Dar, de la o vreme, paharul meu s-a umplut.
Pe blogul unei/unui activist(-e) cultural(-e) nu neapărat de proastă calitate, dar mustind de idei dubioase în privinţa “dreptului la anonimat al blogărilor” 
, se spun despre mine lucruri inimaginabile, demne de notele informative pe care altcîndva alţi anonimi voioşi le dădeau celebrelor “Organe”.
Pe scurt: vin “din zona aia a betivilor galagiosi de care e plina lumea literara”, sînt “genul care se iubeste excesiv si se pupa balos pe sine”, iar în zona criticilor literari: “stim ca majoritatea au scris “de bine” despre tine. da’ poate le-a fost frica sa nu-i injuri (la propriu), daca scriau de rau.” În plus: “erai la fel de anonim ca mine cind ai inceput sa injuri in stinga si-n dreapta. si ai folosit injuraturile drept mijloc de promovare.”
Consider aceste afirmaţii calomnii şi, din moment ce autorul blogului pe care au apărut refuză să îmi dezvăluie IP-ul, emailul sau identitatea individului care le-a produs, îl voi da în judecată pe cel dintîi şi îi voi solicita despăgubiri de 5.000 de euro.
Motivul va fi faptul că blogul lui găzduieşte aceste calomnii.
(Adevărul e că acel blog găzduieşte şi alte calomnii, cu alte adrese.)
Situaţia ar putea să pară uşor deplasată, inedită, dar nu am de gînd să cedez. În plus, am impresia că lucrurile au fost uşor îndulcite, un “poate” a fost adăugat ulterior, de autorul blogului - în fine, baza de date a wordpress.comului le va descîlci pe toate.
Cum spuneam, paharul meu s-a umplut.
Mîine voi depune o plîngere penală.
P.S.: public acest text aici, pentru că pe acel blog, unde am văzut că îşi dau cu părerea tot felul de indivizi neavizaţi, acum mai puţin anonimi, comentariile mele nu mai sînt acceptate. De fapt, cîteva dintre ele au fost şterse - sau amînate la nesfîrşit - şi în timpul discuţiei. Cred că mulţi dintre vorbitorii de acolo ar face bine să citească şi acest text.