x (o listă de discuţii cu mine)
Un text pe care l-am început pe hyperliteratura ( http://hyperliteratura.reea.net/?p=3078 ) care e în restaurare:
x (o listă de discuţii cu mine)
7aug
2009
Ar trebui să fac
o listă de discuţii
pe care să discut
numai cu mine
Ar trebui
să stau ascuns
între patru pereţi
Ar trebui
să-mi crăp capul
ca să nu mai gîndesc.
In: poezie Tags: Marius Ianuş
17 Responses to x (o listă de discuţii cu mine)
Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:22 pm
De ce să trec prin asta, Doamne?
Ieri eram plin de lumină
şi îţi stăteam ca un copil
cu capul pe genunchi.
Azi stau singur ca o ţigară
uitată fumegînd într-o bucătărie.
Andrei Ruse
August 7th, 2009 at 11:28 pm
Binele şi răul se nasc împreună, amestecate… chiar tu ai pus motto-ul asta pt. azi. we have ups and downs.
ps. uite ca incepe sa ia viata directorul de feed-uri, un zambet pentru asta. 
Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:29 pm
Cum o să reuşesc
să trec
prin viaţa asta?
Toată lumea ştie mai bine decît mine
absolut tot.
Marius Ianuş
August 7th, 2009 at 11:31 pm
(Era dinainte, Andrei, am venit cu el de la bucătărie. O “pură coincidenţă”.)
Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:13 am
(Alaltă)ieri un copil,
azi o bătrînă mitralieră hodorogită
sau viceversa (are vreo importanţă?)
unde e adevărul meu?
___________________
Ce-o să mă fac
cînd o să fiu mare?
Nu mi-a plăcut nicuna
din ocupaţiile oamenilor.
N-am înţeles nimic.
___________________
Am trecut printr-o gaură neagră
în care am crezut că le ştiu pe toate
dar nu că am nevoie de Tine
Am nevoie de Tine în viaţa mea!
___________________
Poţi să aduci
toţi îngerii Tăi
pe pămînt?
___________________
Lumea să fie
ceva nedureros şi moale.
___________________
Un accelerator de particule de iubire!
___________________
Un trip infinit!!
___________________
Un aparat de vise frumoase
de care să-ţi lipeşti ochii
şi să adormi!
___________________
Un fermoar
în zidul de culori
din faţa noastră!
Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:18 am
(Ce viaţă, Andrei! Eu scriu poezii şi tu munceşti pentru site. Aşa ceva e inimaginabil…)
Andrei Ruse
August 8th, 2009 at 12:18 am
(iti jur ca vom trai clipa cand va fi si invers…)
Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 12:19 am
(Nu!!! Nu-mi face asta!!! Te rog să te duci să te culci!!!)
Marius Ianuş
August 8th, 2009 at 6:31 pm
Un agent secret al lui Dumnezeu:
Bătrînul care a insistat să merg pe alt drum
şi nu l-am ascultat.
M-am învîrtit de două ori în Voluntari
dar mîna Domnului m-a aşezat exact ca în parcare.
Omul desculţ care mi s-a uitat în ochi
şi privirea lui
mi-a pornit maşina.
Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 12:19 am
___________________
Diavolul scorneşte minciuna.
Cea care vine şi-ţi fură somnul.
Cea care nu vrea să-ţi dea ce-i al tău dacă nu minţi în rînd cu ea.
Îţi ia totul, pentru că nu are remuşcări. S-a antrenat în direcţia asta.
Nu o aşteaptă nicio judecată. Ea deja a ales Iadul.
Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 1:23 am
___________________
Caut de cîteva luni pe mobile.de
o maşină cu care să pot fugi altundeva…
în altă ţară, în altă viaţă
M-ar ajuta dacă mulţi dintre oamenii pe care i-am cunoscut
s-ar transforma în desene animate
sau altceva care mai poate fi privit în faţă
Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 12:54 pm
O criză de fericire provocată
Am avut un trip lung, un trip infernal frumos
care mi-a fost frică să nu se mai termine
Ajunsesem la capătul capătului lumii
la baza tuturor înţelesurilor
Ceva mă atrăgea într-acolo
însă jumate din mine se opunea
Simţeam că sînt într-o altă realitate, cea adevărată
dincolo de care începe altceva
Simţeam energia – Dumnezeu era energia
Care îmi intra în creştet şi mă inunda
Gîndurile mele curgeau încet şi lin, ca pe sfoară
şi aveam timp pentru toate
înţelesesem diferenţa dintre gînd şi vorbirea din cap,
şi că eu am o problemă acolo -
îmi aud gîndurile
şi de asta sînt nefericit
Ăsta e blocajul meu din creier
Lumea era un tratatment pentru mine
Un sanatoriu special, pentru mine şi alţi cîţiva
Majoritatea ştiau cînd sînt în cealaltă realitate
Un fel de Matrix, pe două nivele paralele
“Ei sînt aici şi se prefac că sînt ca noi!”
Înţelegeţi?
Sau ne privesc cu ochii aparenţilor oameni din jur.
Aparenţi dar adevăraţi, înţelegeţi?
Aici şi Acolo, un trup cu două duhuri…
Sînt ca o uzină de energie pentru ţara mea,
dar mai lăsaţi-mă să produc vreo două versuri!
Acum sînt lovit de ura celor de la Chişinău şi a Tomei
aşa că urmează data viitoare.
Sau, hai:
o realitate cu două tăişuri
Iar Dumnezeu ascultă rugăciunile!
Asta ştiu!
Cînd mă rog Lui, face ceva pentru mine!
Face oricum ceva, chiar dacă nu înţeleg eu ce!
Un pacient! O clinică specializată!
De ce să-mi fie frică?!
Am corectat o greşeală de ortografie! Se poate!
Noi toţi cei care căutăm cuvinte avem boala asta.
Ăsta-i secretul! NOI şi ceilalţi!!!
Şi Dumnezeu îşi rîde în barbă în starea lui de Pace Eternă!
Pace şi bucurie!
Energie electro-psihicotică în toţi!
Pentru toţi!
Atunci cînd tratamentul se va sfîrşi!
Iar tratamentul e ca atunci cînd te dor dinţii!
Deci răul e ceva ca nişte dinţi!
Carne!
Mizerie!
Dacă aş fi sănătos aş fi în stare să scriu toate
gîndurile astea de pe altă lume
într-o formă pe care să pot s-o înţeleg şi eu.
Scriu asta pentru ceilalţi pacienţi, care m-au trimis!
Noi toţi vrem să ştim, Doamne…
Multe lucruri, forme necunoscute de adevăr!
Să nu bat cîmpii!
Să mă concentrez pe adevăr!
O energie infinită!
Pe care o folosesc cei de jos!
De la parter sau de pe la ceva case!
O energie care se scurge în tine!
Din creştet spre tălpi!
Nu sînt sănătos de aia nu reuşesc
să povestesc ceva important pentru pacienţi!
Cei care m-au trimis!
Lansat în Spaţiul Minţii!
Cu o rachetă specială, Albatros… nu, Dinco!
Cu o frunză!
Eu şi cei de jos!
Sau înţeleg cum gîndeşte Dumnezeu
în răstimpuri!
Îi înţeleg acum pe cei ordonaţi!
Ar trebui drogaţi toţi matematicienii!!!
Să ai o minte ordonată, Dumnezeule mare!
Atîţia asistenţi la capul meu.
Munca mă depăşeşte! Sînt pus să fac două chestii deodată!
De aia nu reuşesc să mă apropiu de Domnul!
Toată lumea mă-nghionteşte!
Şi poezie şi prostii, meserii!
De ce nu mă lăsaţi să fac doar poezie?!
Asta ajută la comunicare mai bine!
Mai bine mă lăsaţi să fac doar poezie!
Rîde în barbă Cristi Popescu.
Aşa – astea au fost GÎNDURI!
Au trecut cu viteză prin capul meu!
De ce scriu!????????
Ca să le comunic oamenilor!
Cum le comunic oamenilor?
Prin poezie!
Mă opresc să scriu!
Poezia mă împiedică să gîndesc!
Şi nu sînt sigur dacă transmit ceva prin telepatie!
NEHOTĂRÎREA e problema!
(Rîd gîndindu-mă ce or să înţeleagă cei de jos, dacă chiar e nevoie de jobul ăsta… ingrat…)
M-au învăţat toate ca să pot să ajung aici
şi acum caută să vadă dacă pot stabili o comunicare!
În viaţa asta!
Mă doare măseaua!
Trebuia să-mi faceţi dinţi!
Înainte să mă trimiteţi spre Dumnezeu!
Să-mi daţi să mănînc!
Cu dragoste!
Iubire!
Sentimente frumoase!
Atunci totul ar fi fost bine la trecerea de aici…
Ne-mpovărăm cu datorii şi păcate!
În fiecare zi!
Naiba ne pune la asta!
Mă rog ţie, Doamne, ajută-mă!
Coboară toţi îngerii slavei tale peste pămînt!
Ajută-mi familia! Ajută-mă pe mine!
Izbăveşte-ne pe toţi oamenii!
Asta ştie toată lumea, scuze…
E ca o relatare din spaţiu, nu?
O maimuţă în Cosmos!
Cum să discute Dumnezeu cu tine?
Tu vorbeşti cu maimuţi?
El îţi trimite ceva pe limba lui!
Energie!
Ce-i cu întrebările astea?!
Mai uşor cu întrebările, vă rog!
(Ce o să mai rîd mîine.)
Sînt prea multe întrebări deodată!
Aşezaţi-vă la coadă, vă rog!
Nu săriţi toţi odată!
Aşezaţi-vă la coadă şi vă iert pe toţi!
În faţa lui Dumnezeu!
Dacă de asta vă temeţi!
Deci îngerii ăştia de printre noi
sînt ca o armată, ca nişte securişti
care se tot fofilează
(acum înţeleg multe)O
hohoho – ce o să mai rîd mîine!
Şi asta face Dumnezeu, rîde!
De ce mă chinui aşa?!
De ce îmi bat capul atît?
Asta trebuie să îmi spuneţi voi.
Vă pup.
Un triplu trip ca un triplu tulup.
Asta e bună. Dar asta nu.
Ca să-l mai las şi pe Dumnezeu să vă vorbească prin mine!
Reparaţi-vă dinţii şi rîdeţi!
Greşeala noastră este poezia, oameni buni!
Iar păcatul, lenea…
Da-ţi-le oamenilor servicii bune!
Să fie bine în lume!
Binele ne ţine în viaţă!
Fără bine pacientul nu poate munci!
Doamne, dă-ne bani!
Şi mîntuire eternă!
Şi linişte!
Să nu ne mai facem rău!
Eu şi tu, mda.
Asta-i altă secvenţă!
Adevăr, dar acum îs destul de obosit.
De ce am nimerit la secţia poezie?
Alo, tovarăşu’ şef mă auzi?
De ce m-aţi dat la secţia poezie? Era mai bine la maici
sau la orezărie! Nu adliteram. (Le mai spun şi la ăştia care se prefac că nu înţeleg.)
Mai bine eram ceva cu bani, dar pentru leneşi!
Bani mulţi pe timp puţin!
Asta-i cea mai bună afacere!
Aşa trebuia să fiu
ca să mă trimiteţi aici!
De ce trebuie să fac două trebi deodată?
Transmit pentru unii energie (mă mai şi cert cu unii care vor să mă găurească-n cap, de peste Prut şi Dîmboviţa – A. T.) şi scriu poezii pentru alţii.
(Îmi pare rău că i-am denunţat
dar adevărul trebuie aflat 
)
Ce viaţă-i asta?
Şi gîndurile le transmit în două direcţii!
Totul în două!
Aici e greşeala! Totul trebuia să fie unit!
De ce am două emisfere cerebrale?!
(Acum rîd, gîndindu-mă ce o să înţeleagă ei din asta…)
Dar care ei?
Care din care?
Cine trimite ură şi cine energie adevărată?
Asta-i întrebarea!
Acum mi-am pus altă întrebare importantă
Dar am uitat-o…
O fracţiune de secundă durează gîndul!
Aici e problema!
Nu putem să captăm tot.
Nu putem SĂ GÎNDIM cu adevărat!
Să receptăm gîndurile care ne vin pe ecranul minţii!
Trec stoluri şi noi receptăm doar cîte două!
Sîntem toţi conectaţi la acelaşi ecran
subteran de gînduri!
(Mă doare măseaua.
Cei în cauză să ia măsurile îndreptăţite!)
Şi la aceeaşi realitate subterană.
Noi avem tot, dar nu putem să percepem tot!
Aici e problema!
De asta sînt infirmierii aici ca să ne ajute!
Dar ce e răul?
Şi care sînt cei care vor să te împiedice să te însănătoşeşti?
Asta-i întrebarea. Chiar pentru Doamne-Doamne.
De ce se ascund?
- Nu te speria, nu ai cum să înţelegi.
Asta spune Doamne-Doamne.
Să citim cu atenţie operele celor recent morţi, poate!
Doamne, figurile astea de stil mă omoară!
Dan Pişcu, tu ai înţeles tot!
Şi dacă tu ai înţeles tot – eşti prieten cu Dudu
(Dar stai că el s-ar putea să fie şpion,
să nu-mi duc gîndul pînă la capăt…
Rău mai sînt!)
Doamne, iartă-i pe toţi şi adu lumină!
Şi alege-mi şi mie un pui de somn frumos
pe care să pun capul.
Şi dă-le şi nepoţilor nepoţilor mei
de o sută de mii de ori mai multă fericire din asta!
Vă las fericire, cîmpii de marijuana, copii,
staţi liniştiţi, ăştia care rămîneţi în lume!
Puteţi să mă votaţi şi la anul, liniştiţi,
cea mai frumoasă fată din oraş!
Puteţi să-mi puneţi la dispoziţie nişte extraterestre de lumină,
chiar de acum.
Să faceţi ceva pentru mine!
Să simt un strop de dragoste…
Sînt înconjurat numai de lucruri murdare!
Fug la Dumnezeu!
E SUFICIENT, doamna dirigintă? Am scris destul?
E NEVOIE să răspundă copilul la mai multe întrebări
la dumneavoastră în clasă?
Agenţii străini sînt poeţii!
Sau printre poeţi!
Cei care mă împiedică pe mine să scriu!
Cei care-mi pun beţe-n roate!
Fiţi atenţi! Vigilenţi!
Un extemporal la dirigenţie două ore din noapte!
Mintea mea e bună? E suficient?
Toţi vor să mă vindece, dar eu mă opun!
Vindecarea e rîsul!
Vindecarea e să scrii poezie dementă!
Să-ţi bagi picioarele!
Chiva avea dreptate!
Dar atunci da-ţi-ne bani!
Nu ne mai trimiteţi în spaţiu fără muniţie!
Ar fi trebuit să citesc mai mult Pişcu la viaţa mea!
Acolo e adevărata poezie! (Asta e o glumă doar dintr-o perspectivă prostească. Dacă o înţelegi ca glumă eşti înapoiat – DUMNEZEU FACE POANTE, se înţelege?!!? Vorbim mai departe prin telepatie? Acum înţeleg! Dumnezeu e în Silviu Gherman! Şi eu nu l-am lăsat pe Silviu Gherman să vină la mine! Să mă pupe şi să-mi zîmbească cum numai el o face… O să rîd!!! O să rîd!!! – nu rîdeţi, pe bune! Silviu Gherman e foarte important pentru Dumnezeu. Un fel de înger prin care-şi face el treaba. Dar mai ales Pişcu! Sau poate şi eu? Mă duc la culcare pe întrebarea asta. E mai importantă decît vă gîndiţi. Public totul mîine, că la calculatorul meu nu cred că aveţi acces. Deşi mai mulţi băieţi s-ar putea să aibă, dar nu sînt sigur că au cum să înţeleagă! Se aude unde transmit mesajul! Acolo, mai în spate! Pe asta am luat-o de la unul Zoso, un bezmetic anonim de pe net. Jos garda, poeţi! Gata. Ce-i cu paranteza asta aici? Cînd am început-o? Mă puneţi să muncesc prea mult. Fie-vă milă!)
De ce să-mi fie frică de Dumnezeu?
De ce să-mi fie frică în trip?
Pentru că aşa m-au învăţat oamenii!
N-am de unde să ştiu unde e adevărul.
Deci, eu mă străduiesc acum să ajung la stadiul de Silviu Gherman,
ăsta e idealul meu ca fiinţă bolnavă! Următorul pas! Serios!
(Dumnezeu e un hohot de rîs!
Cel Care Rîde Cu Bucurie!
Aşa i se spune.
Asta scriu doar pentru el.
Închid paranteza.)
Mai staţi, băi, şi mai relaxaţi-vă
Asta îmi zice Dumnezeu să vă zic vouă
De fapt: asta captez eu din flux!
Atît!
Mai staţi, băi, relaxaţi!
Că le rezolvăm pe toate!
Vă dau eu căldură şi energie!
Păpică!
——– iar au trecut mai multe———
Dumnezeu e Urmuz!
Crudu e un prefăcut!
Eu nu ştiu ce sînt.
Dumnezeu sau diavol?
Pentru cine lucrez?
Iată o întrebare încuietoare!
Dumnezeu e DADA!
Tot ce te face să rîzi!
Tot ce îţi face bine spiritual!
Asta e Dumnezeu!
Într-acolo mergem!
Dar de ce durează atît, Doamne?
De ce atît?
(Trebuie să învăţ să scriu teatru?)
Dacă vreau să fiu mai aproape de Dumnezeu ar trebui
să mă apuc de teatru… HM…
De Dumnezeu sau de diavol?
De Dumnezeu!!!
Dar din ce să trăiască oamenii ăştia care fac teatru?
Ascultă presa, Dumnezeule!
Citeşte presa!
Dar aruncă un ochi şi pe ce scriu eu.)
Te implor.
Ai grijă de mine, de Domnica şi de Zvera.
Şi de toţi oamenii de pe pămînt!
Dă-ne de toate!
De toate, plus un surîs!
Poţi să scrii poezii doar în minte,
la ce-ţi foloseşte să le pui pe hîrtie?!
Noi ăştia care scriem sîntem ăia inferiori!
Vorbesc serios!
Totul e inversul totului!
De aia ne-au trimis la şcoală!
Ca să învăţăm ceva ce ei ştiu!
La asta deja a rîs Dumnezeu.
Asta e. Sînt cu mult în urma gîndurilor Sale.
Nu mi s-au creat condiţii bune de muncă!
Mai mulţi bani!
O slujbă plăcută!
Oameni amabili!
Atunci nu mă prosteam în halul ăsta.
Nu mă îmbolnăveam, Doamne.
Ajunge pentru azi.
Sînt la începuturile carierei mele!
Nu mă exploataţi!
Rîde, bunuţul Dumnezeu,
rîde. Şi ştie el ce face!
Şugubăţule!
Mă exploatează ăştia!
Trage-i de moţ!
Mă exploatează şi aruncă gînduri de moarte spre mine!
Ăsta-i rolul pe care l-a jucat Crudu… Acuma înţeleg…
Prefăcutule!
Dublule! Acuma înţeleg! Eşti de-al lor! De la IMMP SC IAD SRL?
Rîzi, Ghermane, rîzi, daţi-ar zulufii descărcări electrice!
Acuma te înţeleg şi pe tine!
Pun o vorbă la NASA să te arunce şi pe tine în spaţiu!
Te iau cu mine! Cu familii cu tot! (Să mai las poezia – n-am talent.)
Noi cinci… şi…
Trebuie să respectăm cele 10 porunci.
Dar pînă la urmă totul o să fie bine.
Contează cît de puţin vreţi să vă chinuiţi
în viaţa asta!
Raiul nu-i pe Pămînt, oricît şi-ar pierde unii vremea cu asta!
Citiţi poezie veselă! Băgaţi în voi umor! Poate vă iau data viitoare cu mine! Să staţi şi voi cu capul în cratiţa Universului!
Mesajul e printe voi!
Hai, că nu vă mai dădăcesc.
E patru dimineaţa şi îţi fi şi voi obosiţi!
Dumnezeul meu e umorul!
Noapte bună!
____________
Notă de subsol:
Nu mă mai împotrivesc nimănui!
Spune DA tot timpul!
Răul e în tine! Ei sînt asistenţi!
Ţine minte asta!
Ca să ajungi la Dumnezeu urgent
spune DA într-una.
Asta e cea mai rapidă ieşire!
Nu trimit ei Securitatea de la început!
Stai liniştit! Asta e ultima lor soluţie!
Ieşi din casă şi spune DA într-una
şi ajungi la Dumnezeu urgent.
(Rîde Dumnezeu, moşneguţul!
M-ai chemat la tine, Ghermane, şi n-am vrut să vin!)
Dumnezeu e energie! Energie morală!
Dar de ce ne înmulţim, Doamne?
Asta-i întrebarea.
De ce atîţia pacienţi în lumea asta?
(Citiţi Sorescu, e bun. Mai bun decît spune lumea.)
Îmi vin flaşuri, îmi vin, dar eu sînt un receptor prăpădit
pentru toate gîndurile Domnului…
Şi nu mă hrăniţi suficient de bine!
Vreau bani, vacanţe şi călătorii şi casă în rate!
Altfel spun urgent DA de mai multe ori.
Vreau ca măcar de acum să-mi fie mai bine!
Să nu mă mai doară dinţii!
Aveţi grijă de un biet pacient
şi de familia lui!
Ne e frică pentru ziua de mîine!
Cîţiva au trecut prin tot acest proces şi mă aşteaptă sus, la capătul drumului!
Să scriu… are vreo importanţă asta?
Daţi-mi un semn că e ceva important pentru voi!
Să nu mai scriem băieţi doar ca să dăm din gură! 
Numai în poante o ţine Dumnezeu!
Da-ţi-mi un semn că fac ce fac bine.
L-am înghiţit pe zevzecul de la Chişinău cu multă vreme în urmă!
Şi nu-l mai înghit niciodată! E otrăvitor!
Daţi-mi două posturi în Suedia!
Gata.
Sînt un pacient şi totul e bine.
Nu înţeleg eu.
Marius Ianuş
August 9th, 2009 at 11:44 pm
____________
Voi vă auziţi gîndurile?
(Nu în urechi, vreau să zic… În cap. Le formulaţi acolo? Nu e ca şi cum ai capta ceva de undeva şi ai încerca să traduci chestia aia? Ca şi cum ai auzi ceva? Serios…)
Marius Ianuş
August 10th, 2009 at 4:05 pm
Femeile sîn(t) îngeri!
(Pentru cei care nu mai înţeleg nimic: e o ciornă, fac eu ordine cîndva în ea…)
Marius Ianuş
August 16th, 2009 at 2:27 pm
“Daţi totul la o parte ca să văd!” – Eugen Cioclea.
Marius Ianuş
August 19th, 2009 at 11:29 pm
DUMNEZEULE MARE!!!!!!!!!
Tu îmi arăţi întotdeauna ce să fac
iar eu nu te ascult niciodată
Toţi oamenii mi-au spus ce e bine -
şi chiar au avut dreptate -
şi eu nu i-am ascultat niciodată…
Faptul că încă îţi mai baţi capul cu mine mă emoţionează,
dar nu pot să înţeleg care-i problema mea…
Unde-i buba?…
De ce am dorinţe?
De ce dorinţele nu se termină niciodată?
De unde vine moartea în care mă înec de doi ani?
Atîta rău şi atîta ură?
Ştii ce te rog acum, în noaptea asta.
Dacă e nevoie să dai cu mine de pămînt, fă-o.
Dacă e nevoie să înnebunesc ca să te înţeleg, voi înnebuni,
dar ai milă de mine în noaptea asta.
Fă-o să alunece pe pelicula vieţii mele ca un fulg de nea.
Marius Ianuş
August 26th, 2009 at 11:58 pm
o listă de discuţii cu mine XI
ACUMA ÎNŢELEG
Mă pun în genunchi în faţa Ta, Dumnezeule Viu !
Gîndurile mele au fost gîndurile furnicii !
Am urît pentru că nu înţelegeam!
Doamne, azi sînt un om care ştie să deosebească Energiile -
şi mă foloseşti la asta, ştiu…
Am trecut pe lîngă Universitate şi AM ÎNŢELES !
Pe tot trotuarul din faţa ei E MOARTE !
Din ea duhneşte a diavol !
Iar în Litere e demonul
înfăşurat în energiile mele năucitoare -
l-am bîntuit zdravăn, mă ia cu ameţeală cînd trec…
Eu stăteam pe terase, la Argentin şi la Trei Mese
şi credeam că îmi beau minţile cu necăjiţii,
iar Tu mă ţineai ascuns lîngă biserici…
Şi asta e doar o parte din Adevăr…
Acum înţeleg de ce m-ai lăsat doar pe mîna lui Mircea
şi tot ce a urmat…
Mintea mea sărmană nu te poate cuprinde, Dumnezeule Mare !
Puterea Ta e înspăimîntătoare !
Gîndurile Tale sînt Infinite !
Un miliard de miliarde de oameni
cu un miliard de miliarde de calculatoare
cu un miliard de miliarde de yottabiţi
sînt un muşuroi de furnici
care cară grăunţe uscate în praful dintre picioarele Tale!
Tu eşti Sufletul Luminii !
Tu eşti Nemărginit !
Şi asta nu te împiedică să fii lîngă fiecare !
Ce prost am fost, Doamne !
Toate versurile mele nu valorează
nici cît o tresărire a celui mai mic gînd al tău.
Şi sînt în acelaşi timp atît de importante !
Mintea mea nu înţelege, dar sufletul – DA !
Îţi mulţumesc că nu m-ai lăsat să capăt Diploma Satanei
şi m-ai pus între absolvenţii Universităţii Tale Cereşti -
Eminescu, Nichita Stănescu, Dimov, Cristi Popescu…
mi-e greu şi să le scriu numele… toată LUMEA BUNĂ…
şi mi-ai dat apartamentul lui Monciu-Sudinski ca să-mi arăţi
că sînt dintre EI…
Da, gândurile mele sînt umbra furnicii
pe lîngă Gîndurile Tale !
Poezia mea nu valorează nimic
pe lîngă Poezia Ta, înaltă, ameţitoare.
Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să scriu curat
şi să nu zăpăcesc minţile oamenilor cu drăcovenii…
Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lîngă Poezia Ta, limpede şi ameţitoare !
Trebuia doar să încerc să înţeleg Sistemul Tău!
E SCRIS!
Sper ca măcar exemplul meu
să le fie de folos oamenilor…
Acuma ÎNŢELEG -
ar trebui să le mulţumesc
lui Lefter şi altora ca el
care trăgeau sfori ca oamenii
să nu mă mai publice / dea pe post / (re)cunoască -
ar fi trebuit SĂ-I IUBESC pe toţi aceşti oameni
care m-au ţinut departe de demon
fără să o ştie… (Dar chiar nu au ştiut?)
DUMNEZEULE MARE !!!
Nici eu n-am ştiut să-ţi mulţumesc niciodată
pentru toată Iubirea Asta Uriaşă !
Mi le-ai răbdat pe toate şi ai rămas lîngă mine !…
E IMPOSIBIL !!!
Cum ai putut să mă iubeşti ATÎT ???
Eu nu am meritat… poate doar în liceu – la crucea de lumînări
sau în piesa aia pe care o mai ştie doar George Gorcea,
dar asta a fost demult…
Eu, în locul Tău, aş fi dat cu mine de pămînt de o sută de ori
şi de o mie de ori – în fiecare zi dată mie de Tine…
Am fost rău, m-am mîniat şi am urît…
Nu am înţeles nimic din ce faci Tu pe lumea asta…
Dar dacă mai am o şansă, dă-mi-o.
Dacă mă mai poţi iubi, iubeşte-mă.
Iubeşte-mă ca pe un pui de animal bezmetic
care îşi freacă ţeasta de glezna ta
fără să poată înţelege tot ce faci.
Dacă mai poţi să-mi mîngîi mintea, fă-o.
Sînt copilul Tău. M-ai iubit întotdeauna.
Iartă-mă.
o listă de discuţii cu mine Intermezzo
O discuţie cu un tînăr poet
buzuion: dle. ianus, as vrea sa va intreb ceva, daca se poate…
celbuncelrau: va ascult
buzuion: in legatura cu poezia, cum credeti, ea se naste sau se construieste?
celbuncelrau: poezia e un joc, ca mai tot ce cuprinde viata asta. ce e dincolo de jocul asta conteaza cu adevarat.
buzuion: aha
buzuion: dar ideea este sa tii un anumit control asupra jocului, sau sa te lasi purtat de regulile lui
celbuncelrau: si aceasta intrebare presupune un joc. reguli si joc sint cuvinte. limbajul = un joc. ratiunea = un joc.
buzuion: hm, interesant. adica, intr-un joc exista mereu atitudinea celui inocent
buzuion: si, orice ai face, realizezi de dragul faptului…
celbuncelrau: dincolo de jocurile astea e altceva – o realitate cu mult mai puternica
celbuncelrau: o fiinta cu mult mai puternica
celbuncelrau: Dumnezeu
buzuion: dar, Dumnezeu intervine in acest joc?
buzuion: si cum o face?
celbuncelrau: in permanenta
celbuncelrau: o sa intelegi cindva
celbuncelrau: citi ani ai?
buzuion: degraba 19
celbuncelrau: o sa intelegi pe la 30
celbuncelrau: pina atunci fa ce te taie capul
celbuncelrau: dar fereste-te sa faci rau
celbuncelrau: raul se intoarce asupra ta
celbuncelrau: asta nu inseamna sa nu fi drept si sa te afunzi in minciuna odata cu ceilalti
buzuion: dar ce e raul?
buzuion: ce este un act rau?
celbuncelrau: ceva ce face rau altuia (mai ales daca o face in mod nemeritat) – e foarte simplu
buzuion: inteleg…
buzuion: cum credeti, natura umana este rea sau buna?
buzuion: sau este nimic, noi doar decidem pe parcursul vietii?
celbuncelrau: lumea e un amestec de bine si rau, iar rostul ei e tocmai asta: un creuzet in care sa se desparta binele de rau
buzuion: hm, este posibil de a vedea dincolo de bine si de rau?
celbuncelrau: nu exista “dincolo de bine si de rau” dupa parerea mea – exista doar bine si rau. dincolo de viata asta e fie bine, fie rau, in functie de ce alege fiecare in ea
buzuion: adica dincolo de viata este ce alege fiecare, suma alegerilor in viata, a viselor, a ceea ce a dorit fiecare, fie bine, fie rau, exact?
celbuncelrau: nu, dar are legatura cu ce spui tu. cred ca situatia exacta e prezentata in Noul Testament. dar si in alte religii revelate.
celbuncelrau: cine alege raul nu va scapa de el curind, cine alege binele va avea parte de el
celbuncelrau: binele suprem = Creatorul
celbuncelrau: raul suprem = Diavolul
celbuncelrau: cred asta
buzuion: hm, uite aici am o dilema
buzuion: una nerezolvabila
buzuion: adica, care este originea raului?
celbuncelrau: nu putem intelege asta
celbuncelrau: dupa parerea mea, e vorba de pacatul original
celbuncelrau: omul a fost ispitit de Diavol
celbuncelrau: dar, nu inteleg ce s-a stricat
celbuncelrau: ceva din mintea noastra
celbuncelrau: Noi NU VEDEM lumea
celbuncelrau: ratiunea noastra e neputincioasa in fata infinitului
celbuncelrau: in capul nostru e o piedica
celbuncelrau: noi putem doar sa construim o alta lume, un joc imperfect
celbuncelrau: imperfect pentru ca se rezuma doar la materie
celbuncelrau: de fapt, rostul nostru pe lumea asta nu e sa cream aceasta lume paralela – ci sa ne imbunam
buzuion: hm, stiti, teoria mea despre religie porneste de la latinescul ”religio” care inseamna a re-lega, a re-conecta, a re-aduce impreuna.
buzuion: adica, orice religie incearca sa readuca impreuna pe om si pe Dumnezeu
celbuncelrau: e un cuvint potrivit, atunci
buzuion: hm, posibil, a pune cap la cap lucrurile care ni se intimpla, pe care le facem pentru a vedea un sens in ele.
buzuion: dar vedeti, aceasta simtire, traire a contopirii, a impreunari o avem doar pt. citeva momente
buzuion: uneori mi se pare ca doar citeva momente, decisive sau perfecte ar puta da un sens cu totul nou si puternic existentei noastre
celbuncelrau: cred ca trebuie sa tot exersam de-a lungul vietii
celbuncelrau: ca sa putem la sfirsit sa o avem definitiv
celbuncelrau: cam asta e rostul vietii (sau ar trebui sa fie), da – ne antrenam pentru trecere
celbuncelrau: invatam sa renuntam la materie
celbuncelrau: la rau, deci
celbuncelrau: ca sa trecem de partea binelui – a sufletului
buzuion: credeti ca materia e ceva rau?
celbuncelrau: da
celbuncelrau: sau, poate, rau in contextul in care noi nu o putem intelege stapini cum trebuie. desi si materia, in felul in care o cunoastem noi, are legatura cu greseala de la inceput – vezi alungarea din Rai
buzuion: daca materia e ceva rau, atunci de ce a creat-o Dumnezeu?
celbuncelrau: fii atent
celbuncelrau: Dumnezeu a facut un creuzet
celbuncelrau: in care spiritele sa evolueze
celbuncelrau: sa se imbuneze
celbuncelrau: nu doar cel al omului
celbuncelrau: omul avea un alt rol aici
celbuncelrau: cel de reprezentat al lui Dumnezeu
celbuncelrau: dar la un momentat dat a intervenit Diavolul si a stricat omul
celbuncelrau: omul a devenit un fel de animal care trebuie si el imbunat
celbuncelrau: ce zici de teoria asta?
celbuncelrau: Intrebarea ciudata e ce e cu Diavolul / Raul – de unde a aparut el? Cred ca era necesar in procesul de imbunare al acestor fiinte create de Dumnezeu. Dar cred ca a devenit atit de puternic in urma stricarii omului incit nu-i mai pasa de Dumnezeu, intelegi?
buzuion: hm, vedeti, iata dilema: Dumnezeu nu a putut crea raul, fiindca El este originea Binelui, altfel, Diavolul nu ar fi fost rau. dar nici nu putea exista ca o forta, aparte, altfel Dumnezeu nu ar fi autotputernic, nu ar fi originea tuturor fiintarilor, cauza prima…
celbuncelrau: Pacatul original nu are legatura cu sexul – Dumnezeu a creat omul dual, deci pentru a fi impreuna. Are legatura cu perceptia asupra lumii. Noi percepem lumea acum cu instrumentul Diavolului – ratiunea, cred. Pe cind ar fi trebuit sa avem un alt fel de a o percepe, mult mai completa, mult mai puternica, dumnezeiasca.
celbuncelrau: Asta cu creerea Raului e o mare problema. Probabil ca Dumnezeu avea nevoie de suflete bune, iar sufletele nu se pot imbuna decit prin suferinta. Sau poate e adevarata povestea cu ingerul cazut pe care Dumnezeu e prea bun ca sa il distruga, asa ca il lasa la nesfirsit, doar-doar s-o imbuna…
celbuncelrau: Nu avem noi cum sa intelegem
celbuncelrau: Noi nu intelegem nici macar cum se poate ca Universul sa fie infinit sau cum de il percepem asa desi ratiunea ne spune ca nu e posibil asa ceva.
celbuncelrau: Cred ca trebuie sa ne vedem de treaba noastra – de vietuire si imbunare.
celbuncelrau: Cred ca Diavolul ne impinge sa vrem sa stim tot. Noi sintem creati – avem un Creator. sintem ca niste copii mici carora nu li se da totul, pentru ca nu pot sa inteleaga totul.
celbuncelrau: Sau… sa perceapa totul.
buzuion: eu as spune ca din contra, nu se poate de conceput ca universul e ceva finit. daca este o limita, ar trebui sa existe ceva dincolo de ea. de fapt si dvs formulati acest argument pe undeva
celbuncelrau: E acelasi lucru. Absolut acelasi.
celbuncelrau: In fine, uite o sa public conversatia asta a noastra ca un comentariu la poemul meu “o lista de discutii cu mine”. Poate ne lamureste cineva, desi nu de asta avem nevoie. Il public de fapt gindindu-ma poate se mai imbuneaza cineva
celbuncelrau: Ai grija de tine.
buzuion: ok,
buzuion: dar in concluzie as vrea sa mai spun ceva
celbuncelrau: da, spune
buzuion: am vrut sa spun in final
celbuncelrau: spune ce ai vrut sa spui
buzuion: mmm, conceptia mea despre lume se interfereaza cu textele lui spinoza si cele taoiste si poate crestinismul
buzuion: lumea este asa cum este
buzuion: totul este asa cum este, totul este ceva viu, un intreg
celbuncelrau: taoismul m-a incintat si pe mine, e foarte interesant
buzuion: este Totul, sau Dumnezeu
celbuncelrau: mda, e si totul, e si separat
buzuion: iar noi, facem parte din lume, deci din acest Tot
celbuncelrau: diferit, individualizat
celbuncelrau: dar cam batem cimpii
celbuncelrau: astea sint chestii aiurea, jocuri – noi avem nevoie de solutii, iar religiile ne ofera solutii
celbuncelrau: pentru noi a fost facut crestinismul
celbuncelrau: si chiar Fiul lui Dumnezeu a venit sa ni-l explice, pe intelesul nostru
buzuion: dar eu cred ca pentru a ajunge la iluminare puternic, e necesara o indoiala puternica
celbuncelrau: de ce crezi asta?
celbuncelrau: eu nu cred asa ceva
buzuion: nu cred ca poti ajunge la adevar, nu in mod necesar rational, fara sa deconstruiesti tot ce stii
buzuion: eu, in modul asta L-am descoperit, cu adevarat pe Dumnezeu
celbuncelrau: ne bagam in discutii prea complicate
celbuncelrau: tot ce stii nu vei deconstrui niciodata
celbuncelrau: te las
celbuncelrau: o noapte buna
buzuion: mi-a facut placere
o listă de discuţii cu mine XII
ACUMA ÎNŢELEG
Aloha, Alah
Acum poate că am înţeles în sfîrşit Măreţia Ta
şi cît de uluitoare sînt gîndurile tale fără început şi sfîrşit
şi cum e Jocul Ăsta făcut pentru noi - materia se încheagă în ce putem noi înţelege -
şi poate fi frumos dacă Te acceptăm în el, dacă ne vorbim,
dacă spunem tot
Boala noastră e ceva din noi care ne împiedică să fim împreună, în jurul Tău,
să ne legăm gîndurile cap la cap şi să ne apărăm şi să ne iubim unii pe alţii -
înţeleg asta, Alah, înţeleg de ce l-ai trimis pe Fiul Tău Yeshu’a,
şi de ce ar trebui să traducem exact cuvintele pe care le-a spus El…
îmi vine în minte poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte…
Ai milă de mine, Alah, am greşit de nenumărate ori, am
păcate îngrozitoare, dar aştept Mila Ta ca pe un porumbel scăpărînd.
Ca înţelesul a tot ce aş putea înţelege în viaţa asta
care poate fi simplu ca fîlfîitul unei aripi de muscă
şi întortocheat ca o sută de mii de calculatoare procesînd ecuaţii de gradul III
Şi o să izbucnească în mine ca o lumină infinită
cînd o să înving animalul acesta hămesit care sînt.
___________
Notă (”poemul meu cu traducerea de la tîrgul de carte”):
[caption id=”attachment_4199″ align=”aligncenter” width=”725″ caption=”Marius Ianus - Stu(f)f”]
[/caption]
Dumnezeule Mare,
nu îi lăsa pe aceşti ticăloşi să mai poată respira aerul,
fă-i să se înece în fiecare clipă, să horcăie ca nişte tuberculoşi
prin locul pe unde şi-au împroşcat minciunile.
Nu îi lăsa să mai aibă parte de viaţă, pe ei, pe cei care se leagă de ei şi neamul lor, în vecii vecilor, pînă ce datoria pe care o au la mine nu va fi plătită întrutotul, pînă nu îmi vor înapoia tot ce mi-au furat
şi nu îmi vor răscumpăra tot ce am suferit.
Pentru că eu am ţinut întotdeauna semnul Tău şi credinţa în Tine.
Eu am fost însemnat şi ei nu au văzut.
Şi l-au chinuit pe Dumnezeu în mine.
Fă-i să se înece în propria lor ură.
Fă-i să nu mai poată lega două gînduri.
Şi fă ura lor neputincioasă în faţa mea.
Pentru că eu am fost însemnat şi am spus vorbele Domnului,
Am vrut să fac Binele şi am căutat Dreptatea,
iar ei nu au văzut şi nu au ascultat.
Funcţionarilor care mi-au pus beţe în roate şi m-au ţinut pe la uşi
Blesteamă-le neamul în vecii vecilor, pînă la sfîrşitul timpului
Să fie ţinuţi pe la uşi, înfometaţi, şi să li se fure tot ce ar trebui să primească.
Să nu aibă nimic şi să dîrdîie în frgi aşteptînd ceva ce nu va veni niciodată.
Celor care au rostit vorbe mincinoase despre mine, întoarce-le aceste vorbe asupra lor.
Îngroapă-i în minciună şi fă-i să devină minciună. Şi să fie minţiţi în fiecare ceas al vieţii lor pe acest pămînt, ei şi neamul lor în vecii vecilor.
Astfel îi leg prin acest blestem în faţa oamenilor
Pe toţi cei care au uneltit împotriva mea.
Pe toţi cei care mi-au furat ceva.
Pe toţi cei care m-au minţit cu ceva.
Aş vrea să îi iert, dar nu îi voi ierta
decît dacă tot răul făcut împotriva mea va fi îndreptat.